Podgoria Panciu este situată în zona piemontană de la extremitatea estică a Carpatilor de Curbură, între Valea Trotusului la nord si Valea Putnei la sud. Ea cuprinde trei centre viticole: Panciu, Tifesti si Păunesti. Centrul viticol Panciu este de fapt vatra de constituire a podgoriei. Aria centrului este situată între râurile Susita si Zăbrăuti, incluzând plaiurile localitătilor Crucea de Sus, Crucea de Jos, Satu Nou, Neicu, Dumbrava, Străoane, Mânăstioara, Ciolănesti si Fitionesti. Centrul viticol Tifesti, situat la sud de Panciu, cuprinde plantatiile de pe treptele piemontane dintre Susita si Putna, de pe raza localitatilor Tifesti, Sârbi, Vitănesti, Clipicesti si Bătinesti. Centrul viticol Păunesti, situat la nord de Panciu, în interfluviul dintre Zăbrăuti si Trotus, are în componenta sa plaiurile din Movilita, Diocheti, Trotusanu, Pufesti, Păunesti, Viisoara si Ruginesti. Suprafata totală a Podgoriei Panciu (plantatiile de vii din cele trei centre viticole) depăseste 9500 ha.
Primele mentiuni scrise referitoare la viile ce alcătuiesc în prezent Podgoria Panciu apar abia spre sfârsitul secolului XVI, desi viticultura figura printre ocupatiile de bază ale locuitorilor de aici din vremuri stravechi. Călătorii straini care au poposit pe aceste meleaguri au evidentiat si ei suprafetele mari plantate cu vită de vie de pe teritoriul podgoriei. O imagine concludentă privind situatia viticulturii păncene la jumătatea secolului XIX reiese si din datele apărute în "Lucrări statistice din Moldova" (1861, cu referire la anul 1859), în care se mentionează că plantatiile cu vii de aici se întindeau pe 2870 ha, ceea ce însemna 14 la sută din întreaga suprafată viticolă a Moldovei.
În afara distrugerilor mentionate până acum, viile din Podgoria Panciu suferă si din cauza bolilor. În anul 1890 apare filoxera, care face ravagii în toată zona, în 1913-1914 provoacă pagube foarte mari mana, pentru ca în 1931 viile indigene să fie atinse din nou de filoxeră. Comparativ cu podgoriile Odobesti si Nicoresti, din vecinătate, ori cu celelalte podgorii din tară, afectate mai putin de război, boli, dăunători, grindină sau cutremure, zona viticolă Panciu s-a refăcut de fiecare dată greu, după multi ani de muncă si eforturi sustinute. Efecte nefavorabile au avut si crizele. Din cauza plantatiilor cu hibrizi direct producători, falsificării vinurilor, reducerii consumului intern si a exportului, în 1936, în podgoriile Panciu si Odobesti, unde se obtinea o treime din productia totală de vin a României, vinul era mai ieftin ca sifonul. Formarea plantatiilor moderne, cu soiuri aduse din strainătate, în perioada interbelică si anii socialismului, a redat Panciului locul ce i se cuvenea în productia de struguri si vin.
În trecut, renumele podgoriei îl făceau vinurile obtinute din soiuri traditionale, ca Plăvaie, Galbenă, Băbească neagră, Fetească albă, Fetească neagră. Cu trecerea anilor, au cucerit teren si altele, precum Feteasca regală, Riesling italian, Aligote, Sauvignon, Muscat Ottonel, Pinot noir, Merlot si altele. În general, podgoria Panciu este o podgorie profilată pe producerea vinurilor albe seci - în cantitate mare, de vinuri rosii - în cantitate mică si, foarte putin, vinuri aromate. Calitatea vinurilor depinde de sol, soi si tehnologia vinificatiei.
Cu sigurantă, emblema acestei podgorii este societatea comercială pe actiuni "VERITAS Panciu". Aceasta are ca object de activitate producerea, industrializarea si comercializarea produselor agro-viticole. Profilul este dat de cultura vitei de vie, cu specializare în struguri pentru vinuri, dar si de masă. Din aproximativ 1700 de hectare suprafată, peste 1500 hectare reprezintă via pe rod. Faima societatii rezidă, de mai multi ani, în producerea vinurilor spumante. Cel care a pus la punct procesul de fabricatie a sampaniei de Panciu este dr. ing. Ion Puscă, românul care stie totul despre vin. Sampania de Panciu, obtinută prin metoda "champenoise", este foarte cautată, inclusiv pe piata occidentală. Ea este - nota undeva un jurnalist "veselă ca o liceană în vacantă, placută ca o mireasă în luna de miere, atrăgătoare si vicleană ca o vaduvă tânără". Societatea a luat fiintă în 1949 ca intreprindere de stat. În hrubele unitatii, în 1958 s-a destupat prima sticlă de sampanie realizată la Panciu. Hrubele, săpate la 24 m adâncime, au fost descoperite întâmplător în 1952 si transformate în spatii de învechire pentru sampanie. De origine necunoscută, ele sunt atribuite marelui voievod Stefan cel Mare. Din galeria principală, care masoară 500 m, pleacă alte 36 de galerii, însumând în total peste 3 km. Aici se pot depozita trei milioane de sticle, ceea ca face ca aura de mare centru viti-vinicol a Panciului să crească si mai mult.
Crescut la Panciu printre vii, privind, an de an, ritualul facerii vinului, la numai 27 de ani, Ion Puscă a creat unul dintre cele mai bune sortimente de sampanie românească.
Varietatea sortimentelor de vin, cererea tot mai mare a acestora pe piata internă si externă, au impus dotarea societătii cu utilaje dintre cele mai moderne, procurate de la firme de marcă din Italia, Franta, Germania.